Remember Me !

Sunt lucruri in viata pe care le faci doar o singura data. Sunt momente si clipe care ti se petrec in viata, insa nu ai dori niciodata sa se mai petreaca. De multe ori, cele mai frumoase clipe, cele mai dragi, cele mai importante, ai dori sa nu se termine niciodata. La ce bun? La ce bun toate aceste momente frumoase atat de prefacute? De ce trebuie sa lucrezi in aceeasi incinta cu un coleg de munca care oricum este o concurenta? La ce bun sa stai cu persoane la masa, care maine nu te vor mai suna? De ce prieteni, daca nu iti sunt aproape la cele mai importante momente din viata ta? Si oricum, de ce prietenie cand stii ca oricum se va termina?
Nu am inteles niciodata de ce un prieten te invita in oras doar pentru a te intreba ce ti-ai mai cumparat, ce ai mai facut, cum a fost in momentul "x", daca oricum nu a fost langa tine. Nu o sa inteleg niciodata de ce atunci cand iti zambeste o persoana o face prima data din politete si dabea mai apoi din simpatie. Ma tot chinuiam sa inteleg persoanele de langa mine, pentru a le cunoaste mai bine, pentru a le ajuta, pentru a creea o relatie, indiferent de aceasta. Azi, toate aceste lucruri sunt in van. Nici macar nu ma mai ostenesc sa ma gandesc la oameni. - de ce? - simplu! - pentru ca exista riscul ca ei sa nu se gandeasca niciodata la tine.
Din iarna anului trecut ma tot uit la ultimele 3 minute dintr-un film, mereu aceeasi secventa, mereu acelasi sfarsit. Nu, nu ma uit din cauza ca as vrea sa schimb finalul filmului, ci pentru ca acel final este insusi un film. Parerile sunt impartite: unele persoane spun ca filmul se sfarseste tragic, unele persoane spun ca e un final subiectiv unde se pot intampla multe lucruri in continuare. Filmul s-a terminat, nu va mai avea vre-o continuare, nu va mai urma o parte a 2-a. Eu spun ca finalul filmului acesta este unul fericit din toate punctele de vedere. Nu am sa spun despre ce film este vorba, caci cu o vorba spusa mi se va scurge o picatura din viata, iar voi imi puteti afla slabiciunile.
Vara aceasta simt nevoia sa calatoresc, insa nu voi face nici o poza pe unde voi merge - nu vreau sa ma intorc niciodata intr-un loc in care am mai fost deja. Acum doua saptamani am intalnit o persoana destul de interesanta - o carte citita, insa niciodata inteleasa. Am avut o revelatie! Mi-am dat seama ca atunci cand astepti un telefon de la cineva, acel timp in care astepti il pierzi. Atunci cand ai cele mai mari asteptari, timpul in care stai si te gandesti il pierzi. Atunci cand astepti sa vina o persoana care nu mai vine, timpul in care astepti il pierzi. Si tot asa... Trenul, sta maxim o ora intr-o gara, apoi pleaca spre o indepartata destinatie. Se mai opreste din cand in cand in cate o gara mica, cateva minute, pentru a mai cobori din calatori, insa spre acea destinatie indepartata numai tu vei merge. La sfarsit te vei trezi singur in tren.

Aceste randuri se pot numi, desigur - a merge la coarda sensibila - si ce daca!

P.S. : Pe 20 Iunie 2010 am realizat cel mai ravnit vis al meu!